Pentru faptul că suntem unici, și numărul de tratamente diferă. Sunt persoane care au nevoie doar de un tratament pentru a se simți bine, sunt altele care au nevoie de 3-5, și altele care ar avea nevoie chiar de tratamente intensive și eventual ar beneficia foarte mult de terapia cu mai mulți terapeuți.

Totul depinde de felul în care corpul fiecărui individ reacționează și recepționează efectele tratamentelor.

Terapia CranioSacrală nu interacționează în mod negativ cu nici un fel de altă formă de terapie sau medicație, este o terapie fără risc sau efecte secundare. Terapeutul nu va diagnostica și nici nu va prescrie medicamente.

Da, este indicată și chiar recomandată, deoarece terapia CranioSacrală mobilizează și intensifică multe dintre procesele de adaptare normală la schimbările corpului femeii însărcinate. Este necesar ca aceste procese să fie deosebit de active pe durata sarcinii. Terapia CranioSacrală le poate asista cu siguranță procesele fiziologice normale.

Terapia CranioSacrală adeseori pare a fi catalizatorul unui travaliu blocat. De aceea este recomandat inclusiv în timpul nașterii.

Terapia CranioSacrală poate fi eficientă și pentru noua mamă, pentru că ajută la restaurarea funcției sistemului endocrin – în acest caz, glandele pituitară, suprarenale și ovariene; a echilibrului hormonal; ajută la ameliorarea depresiei post-partum; restaurează funcțiile pelviene normale, eliminând astfel problemele spatelui, ulterioare nașterii și pe cele similare.

În funcție de îndemanarea terapeutului cranio­sacral, primul tratament se poate realiza la câteva minute de la naștere. Cu cât este mai mic nou-născutul, cu atât mai experimentat trebuie să fie terapeutul. Activitatea sistemului craniosacral este extrem de subtilă, dar devine mai aparentă pe măsura trecerii orelor de viață în afara uterului. Pentru a fi sigur de ceea ce face, terapeutul craniosacral trebuie să perceapă ritmul craniosacral al nou-născutului.

Terapia CranioSacrala poate corecta problemele sistemului craniosacral imediat și permanent. Aceste pro­bleme, atunci când sunt corectate, pot duce la evitarea dezvoltării colicilor, a problemelor respiratorii, a hiper­activității, a dislexiei, a atacurilor de apoplexie, a sindromului de sugari netonificati și a alergiilor. Se pot contracara multe cazuri de paralizie cerebrală, scolioză și probleme dentare, care necesită mai târziu în viață – ortodonție. Mai mult, s-a constatat că starea generală a sănătății copilului s-a îmbunătățit.

Aplicabilitatea terapiei CranioSacrale este aproape fară limite pentru că avizează în primul rând sistemul nervos central, dar și pentru faptul că efectul este holistic (asupra corpului ca un tot unitar).

Terapia CranioSacrală îi ajută pe cei care îmbătrânesc, devin mai rigizi, mai fragili sau își pierd memoria, ei devenind mai agili și mai mobili, acumulează mai multă energie și demonstrează un intelect și o memorie îmbunătățite.

Terapia CranioSacrală ajută, de asemenea, la combaterea retenției de lichide și îmbunătățește rezistența la răceli, gripe etc. S-au obținut rezultate remarcabile și în cazuri de Alzeimer.

Ar fi ideal ca pacienții bătrâni să fie tratați o dată pe lună de către un terapeut craniosacral competent. În plus, membrii familiei pot fi pregătiți în unele tehnici simple, astfel încat să poată aplica terapia Cra­nioSacrală persoanelor mai în vârstă cel puțin de trei ori pe săptămână.

În toate metodele menționate mai sus, obiectivul major este manipularea oaselor craniene.

În metoda osteopatica și chiropractica, terapeutul utilizează forță și impune, induce în mod forțat corecția, ceea ce poate duce la greșeli, sau mai multă traumă ca rezultat al tratamentului.

Terapia CranioSacrala s-a dezvoltat pe bazele cunoștințelor osteopatice și a cercetărilor în domeniul funcționarii sistemului craniosacral.

Terapia CranioSacrala utilizează maxim o forță de 5 grame, ceea ce face să fie o tehnică gentilă, fără riscuri, iar rolul terapeutului este de a facilita corecția proprie a sistemului craniosacral. De asemenea, în terapia CranioSacrala se utilizează și manipularea țesutului fascial și a fluidului cerebral și se lucrează și la nivel emoțional.

Sistemul craniosacral conectează sacrumul și pelvisul cu vertebrele, gâtul și capul, prin intermediul tubului membranei dura mater, care trece prin canalul vertebral. O tensiune anormală aplicată acestei membrane la capătul inferior, poate apărea ușor la capătul superior, la cap.

În acest caz, tensiunea anormală a membranei a fost probabil suficient de mare pentru a trage învelișurile membranei care acoperă rădăcinile nervilor, care se îndreaptă către umăr. Tracțiunea poate conduce la o durere percepută la nivelul rădăcinii nervului, în cazul dumneavoastră, la umăr.

O altă posibilitate depinde de continuitatea cap-coadă a țesutului conectiv (fascia), care acoperă toți mușchii, toate oasele, toate organele, etc. O răsucire în pelvis ar putea ușor să creeze restricții care se pot transmite prin fascie și/sau nervi la umărul dumneavoastră.

O altă posibilitate ar fi aceea că sacrumul a fost răsucit, cauzând răsucirea să urce pe coloana vertebrală într-o maniera compensatoare. Dacă există o toleranță puțin mai redusă în deschiderile prin care rădăcinile nervilor ies din canalul vertebral printre vertebrele din partea inferioara a gatului, nervul aferent umărului ar putea fi deranjat.

În oricare dintre aceste cazuri, atunci când situația anormală din pelvis și sacrum este corectată, efectul din partea superioară a gâtului este îndepărtat și durerea dispare.

Este nevoie de un terapeut bun pentru a afla cauza în cazul unor asemenea distanțe. În predarea terapiei CranioSacrale, dedicăm mult timp și depunem mult efort în predarea diagnosticelor aferente întregului corp. Această abordare descoperă cauza fundamentală, chiar și la asemenea distanțe față de durere.

Noi, terapeuții, asistăm tendința naturală de recorectare a corpului pacientului. Atunci când se utilizează mai mult decât o forță redusă, se activează reacția normală defensivă a corpului pacientului împotriva intruziunii. Când corpul pacientului începe să se apere împotrivă terapeutului, țesuturile corpului pacientului se încordează, în încercarea păstrării integrității.

La confruntarea cu această situație, terapeutul poate să aplice o forță mai mare pentru a contracara rezistența pacientului sau să ușureze atingerea, așa cum folosim în cazul terapiei CranioSacrale, permițând astfel relaxarea țesuturilor pacientului și obținând o eliberare terapeutică, adăugând doar atât cât este necesar ca mecanismul auto- corector să fie eficace.

Aceasta este, de asemenea, o diferență în abordare, care separă terapia CranioSacrală de alte tehnici craniene. Diferență este exact ceea ce face terapia Cranio­Sacrală atât de sigură, fără risc, și atât de utilizată de către oricine.